sâmbătă, 29 septembrie 2012

marți, 18 septembrie 2012

Taj Mahal

Omenirea se imparte in doua: cei care au vazut Taj Mahal si cei care nu l-au vazut. Bill Clinton dixit. Pana sa ajungi insa la Taj Mahal strabati o lume contradictorie, oximoronica, cu palate la poarta carora dorm saracii Indiei, cu drumuri tixite de nomazi. Peste 300 de milioane dintre locuitorii Indiei (aproape un sfert din populatia tarii) intra in categoria celor fara adapost… Dar tot in India sunt concentrate multe dintre monumentele arhitectonice ori naturale ale planetei. Intre ele, mausoleul Taj Mahal… Va oferim o poveste in imagini, de la marginea metropolei New Delhi, pe drumul spre Agra si apoi la Taj Mahal. Vezi fotografiile pe Vacantierul

vineri, 7 septembrie 2012

Persia

Când, întâmplător, le spuneam prietenilor că plec în Iran, aceștia mă priveau contrariați. Li se părea că mă aflam în pragul unui gest ușor necugetat. Cum așa, îmi ziceau ei, nu ți-e teamă? Tu nu știi că evreii sunt gata să-i atace din clipă în clipă? Nu ești la curent cu tensiunea dintre iranieni și americani?
Scriu aceste rânduri taman în zilele în care Comisia Europeană, Uniunea Europeană, diverșii lor “capelmaiștri” comit abuzuri și presiuni la adresa României greu de imaginat. O adevărată barbarie. La drept vorbind, asemenea amestec în treburile României nu-i o noutate. Ceea ce se petrece în aceste zile ne trimite la Congresul de la Berlin, din 1878(amintiți-vă, între altele, de așa-zisa “problemăisraelită”). Bietul Eminescu… Păstrând dimensiunile, acești “cerberi” ai democrației – care nu știu prea bine unde se găsește România decât în măsura în care, într-un fel sau altul, ar putea să-i mai stoarcă ceva zăcăminte de aur, cupru, păduri sau fie ce-o mai fi – sunt în pragul (cu cvorum garantat!) de a transforma România într-un fel de Iran al Europei! Citeste mai mult pe Presa de turism

Venetia

M-am trezit tocmai când trenul intra la Veneţia. Era frig, una din acele răceli ale ţărilor calde, care fac să-ţi tremure carnea pe tine, cufundându-se de sus până jos într-o baie de aer umed şi îngheţat. Jos, la gară, gondolele aşteptau: unele porniseră deja, şi pe luciul mării, abia zbârcit de adierea vântului de seară, ele păreau nişte stele fugare într-un cer întunecat.
Un miros deosebit, mirosul sălciu al valurilor, venea până la mine, şi pe lângă dânsul, un alt miros, de muced, de învechit, de putred, mirosul Veneţiei, al palatelor mâncate de lepra neagră a veacurilor.
- Una gondola, una gondola! 
Citeste mai mult pe Vacantierul

Clio